creiereală

Revista lunara pentru autonomia gândiri critice

O scurtă introducere despre muncă

O scurtă introducere despre muncă, care credem că e problema cu ea și ce credem noi, ca muncitori, că putem face în legătură cu asta. (furat de pe libcom.org)

 http://www.libcom.org/library/work-introduction

Tools_01 Tools_02 Tools_03Tools_04

Ce e greşit în legătură cu munca?

Pentru cei mai mulți dintre noi, mare parte din vieţile noastre sunt dominate de muncă. Chiar şi atunci când nu suntem la serviciu, ne deplasăm către sau dinspre serviciu, ne facem griji în legătură cu slujba noastră, încercăm să ne refacem forţele după muncă spre a putea fi apt pentru ziua următoare, sau doar încercăm să uităm de muncă. Sau, chiar mai grav, nu avem un loc de muncă şi atunci marea noastră problemă e găsirea uneia. Sau suntem parte din grupul acelor oameni – adesea femei – a căror muncă casnică nu este luată în considerare ca muncă plătită deloc.

Pentru foarte mulţi dintre noi, nu contează dacă muncim sau nu, doar avem nevoie de bani ca să ne descurcăm. Iar la sfârşitul lunii, soldurile bancare sunt puţin diferite de cum erau cu o lună în urmă. Ne petrecem zilele uitându-ne la ceasuri, numărând invers minutele până putem pleca acasă, zilele până la sfârşitul de săptămână, lunile până la următoarea noastră vacanţă… Chiar şi cei dintre noi care avem locuri de muncă în domenii care chiar ne plac, nu putem controla propria noastră muncă. Munca ne controlează pe noi, şi o resimţim drept o forţă străină. Majoritatea dintre noi nu controlează la ce oră mergem la muncă şi la cât plecăm. Nici nu controlăm ritmul sau volumul muncii noastre, ce produse facem şi ce servicii oferim, sau cum le facem.

De exemplu, asistentelor le poate plăcea să aibe grijă de pacienţii lor dar să fie în continuare frustrate de lipsa de paturi, de personalul insuficient, de schimburi neplăcute şi să fie ţinte ale administraţiei care să funcționează arbitrar. Iar designer-ilor le poate plăcea să fie creativi, dar se trezesc că creativitatea le este limitată: nu li se oferă liber frâu să inoveze în modul în care vor, de multe ori trebuind să copieze produsele deja existente pe care şefii ştiu că le vor vinde.

În mod paradoxal, în timp ce milioane de oameni sunt supra-munciţi (suprasolicitați), abia fiind capabili să facă faţă volumului uriaş de muncă şi programului încărcat, alte milioane de oameni sunt şomeri, disperaţi să lucreze. La nivel global, milioane de oameni sunt ucişi de munca lor, în timp ce zeci de milioane se îmbolnăvesc din cauza condițiilor de muncă iar sute de milioane răniţi în accidente de muncă. Iar apoi muncesc mult, muncă care poate fi extrem de dificilă, plictisitoare şi/sau periculoasă pentru muncitori şi distructivă naturii, nu are nici măcar utilitate socială. Precum în industria manufacturieră, unde uzura inerentă face ca produsele să se rupă repede, făcându-i pe oameni să cumpere altele noi, industrii întregi precum vânzările sau publicitatea  există doar ca să-i facă pe oameni să cumpere tot mai multe produse şi să lucreze tot mai mult pentru ele.

Multă altă muncă folositoare este risipită în susţinerea unor industrii inutile social, precum generarea de curent electric pentru call center-uri de marketing televizat, sau producția de produse cosmetice şi medicale falsificate, industria armamentului al cărui singur produs este moartea. În timp ce automatizarea, mecanizarea şi productivitatea continuă să crească, orele de muncă şi anii de muncă nu scad. De fapt, în majoritatea ţărilor cresc, în timp ce vârsta de pensionare crește, crește și numărul de ore de muncă.

De ce este munca în felul acesta?

Deci, dacă sunt aşa de multe probleme privind munca, de ce e aşa?

Motivul este unul destul de simplu: trăim într-o economie capitalistă. Prin urmare, acest sistem este acela care determină organizarea muncii așa cum o experimentăm astăzi. Miezul economiei capitaliste este acumularea. Banii – capitalul – sunt investiţi pentru a-i înmulți. Iar asta se întâmplă din cauza muncii noastre. Munca noastră este baza economiei. Asta pentru că munca noastră adaugă valoare capitalului iniţial, iar valoarea pe care o adăugăm noi este mai mare decât salar(i)ul nostru. Valoarea în surplus (plusvaloarea) rezultă în creşterea capitalului iniţial, care finanţează profiturile şi expansiunea.

Cu cât sunt mai mici salariile noastre, cu atât muncim mai mult şi cu cât mai multe ore de muncă prestăm cu atât va fi plusvaloarea mai mare. De aceea angajatorii din sectorul privat şi public încearcă în mod constant să ne facă să lucrăm mai mult pe bani mai puţini. În mod similar, serviciile noastre sunt făcute să fie plictisitoare şi monotone, aşa încât muncitorii necalificaţi să o poată face mai ieftin. Produsele pe care le producem sau serviciile pe care le oferim sunt şi acestea de cele mai multe ori sub standarde pentru  a putea păstra costurile mici. Şomajul în masă funcţionează ca să ţină salariile muncitorilor supra-munciţi (suprasolicitați) mici deoarece muncitorii cărora nu le este frică de a fi înlocuiţi de către cei şomeri pot cere salarii mai mari, condiţii mai bune şi mai puţine ore de muncă. (De aceea guvernele nu reduc șomajul doar prin reducerea timpului săptămânii de lucru.)

Întreprinderile care extrag cea mai multă plusvaloare – deci, profită şi se extind cel mai mult – au succes. Cele care nu, eşuează. Deci, dacă o industrie sau companie este profitabilă, ea creşte. Asta  în ciuda faptului că nu este necesar din punct de vedere social, distruge mediul sau îşi ucide proprii angajaţi. Această creştere se bazează, de asemenea, şi pe muncă neplătită, precum munca casnică şi domestică. Asta include reproducerea forţei de muncă a muncitorilor sub forma facerii şi creşterii de copii – următoarea generaţie de muncitori – şi servind forţa de muncă actuală: fizic, emoţional şi sexual. Această muncă neplătită este în general făcută de femei.

Ce putem face în privinţa asta?

În ciuda faptului că natura muncii este determinată de către sistemul economic în care trăim, există lucruri pe care le putem face ca  muncitori acum şi aici spre a ne îmbunătăţi situaţia. Dacă munca noastră este baza economiei,  baza creşterii şi a profitului, atunci, în cele din urmă noi deţinem puterea de a o întrerupe, ca să nu mai menţionăm că putem chiar să ne-o apropriem/însușim.

În fiecare zi rezistăm impunerii muncii. De cele mai multe ori prin gesturi mici, individualizate şi invizibile. Uneori ajungem mai târziu, sau plecăm mai devreme, furăm momente ca să vorbim cu colegii şi prietenii, uneori pretindem că suntem bolnavi… Şi uneori rezistăm prin fapte mari, colective şi mai confrontaţionale.

Acționând direct prin încetarea muncii – grevă – oprim uneltele producţiei şi împiedicăm producerea de profit. În acest mod putem să ne apărăm condiţiile şi să cerem îmbunătăţiri ale situaţiei de la şefii noştri. Clasa muncitoare împreună, incluzându-i şi pe cei şomeri şi neplătiţi, poate lupta pentru îmbunătățirea altor condiţii, precum beneficii mai bune sau împotriva preţurilor şi taxelor prea mari.

În secolul XIX, în ţările Occidentale, orele de lucru erau undeva pe la 12-14 ore pe zi, câte şase sau şapte zile pe săptămână, în condiţii precare, fără vacanţe sau pensie. Trebuind să suporte represalii oribile din partea angajatorilor şi a guvernelor, muncitorii s-au organizat şi au luptat pentru decenii, folosind greve, ocupaţii, încetiniri ale producţiei şi chiar şi revolte armate şi tentative de revoluţii. Şi, în cele din urmă, au câştigat condiţii mult mai bune, cele pe care le avem noi acum: sfârşitul de săptămână, vacanţe plătite, ore de lucru mai scurte…

Desigur, în afara Occidentului mulţi muncitori lucrează în acele condiţii chiar şi acum, şi momentan luptă împotriva acestora. Dacă ne organizăm pentru a ne afirma nevoile, putem să ne îmbunătăţim condiţiile şi mai mult. Dacă nu facem asta, condiţiile se vor întoarce la nivelul celor din secolul XIX.

Concluzie

Organizându-ne împreună nu doar că ne îmbunătăţim vieţile în prezent dar putem pune bazele unui nou tip de societate. O societate unde nu doar muncim de dragul profitului pe care nu-l vom vedea niciodată, sau pentru a construi o economie “sănătoasă”, ci pentru a îndeplini nevoile umane. O societate în care ne organizăm în mod colectiv spre a produce bunurile şi serviciile necesare nouă *. Ce putem face cu certitudine acuma, chiar unde locuim, este să începem să discutăm, să discutăm despre munca noastră, despre salariile noastre, despre condiţii, vieţile noastre care din păcate sunt bazate/controlate în multe privinţe (fie că ne place sau nu) de către serviciul nostru. Să ne face timp la serviciu şi să începem să dialogăm cu ceilalţi colegi ai noştri sau să sugerăm întâlniri după muncă este primul pas. A ne organiza împreună înseamnă să începem să discutăm noi, muncitorii de la aceaşi companie sau chiar din diferite companii sau dintr-un sector similar.

* Precum au făcut muncitorii pentru o durată scurtă în 1917 în Rusia, 1920 în Italia, 1936 în Spania şi în alte părţi. Unde am scăpat de munca nefolositoare şi toate muncile necesare au fost făcute mai uşoare, agreabile şi interesante pe cât de mult posibil. O societate comunist-libertariană.

 

 

Advertisements

2 thoughts on “O scurtă introducere despre muncă

  1. faină chestia cu rezistența la muncă prin întârziere și statul degeaba. alte gesturi mici, individualizate şi invizibile prin care s-ar putea lupta împotriva marelui capital ar fi furtul de office suplies (capse, capsatoare, foi A4, pixuri cu logoul firmei etc.), consumul în exces a tot ce ți se dă gratis (cafea, apă etc.), respectiv folosirea complet ampulii a imprimantei din birou, de exemplu pentru printarea tuturor volumelor din Game of Thrones, numa așa, să le fuți toneru, mama lor de capitaliști!

    Like

    • Da, iar celelalte gesturi mici se pot răspândi nu doar la locul de muncă, ci şi în alte spaţii precum supermarketul sau cluburi. Un gel de duş, o scrumieră, o ciocolată. Am auzit că în unele ţări, precum Grecia, marile supermarketuri au un soi de fond special pentru shopt lifting, căci ştiu sigur că se fură din magazine. Aşa că undeva la 5% din venituri, sau ceva de genul, se duc ca să acopere “pierderile”.

      Liked by 1 person

Răspunde

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: