creiereală

Revista lunara pentru autonomia gândiri critice

Evenimentele din Mai 68

Poster_COLOR_18_BLACK_NEW

Milioane de studenți din întreaga lume – din Tokio, Torino, Belgrad, Berkeley, Berlin, Roma, Rio, Varşovia, New York, Paris – se luptă pentru puterea de a controla şi decide condiţiile sociale și materiale în care trăiesc. Ei nu sunt opriţi nici de lipsa de dorinţă, nici de lipsa de abilități; ei sunt opriţi de poliţie. Poate că sunt inspiraţi de alte figuri care au înfruntat poliţia: cubanezii, vietnamezii…
Studenţii din Torino şi Paris, de exemplu, și-au ocupat universităţile şi au format adunări generale în care toţi studenţii au luat toate deciziile. Cu alte cuvinte, studenţii au început să-şi administreze propriile lor unviersităţi. Nu cu scopul de a lua note mai bune: au scăpat de teste. Nu cu scopul de a face rost de locuri de muncă mai bine plătite: au început să discute despre abolirea privilegilor şi a locurilor de muncă bine plătite; au început să discute schimbarea societăţii în care trebuia să se vândă pe sine. Şi în acel moment, unii, pentru prima dată în viaţa lor, au început să înveţe.
În Paris, muncitorii tineri, inspiraţi de exemplul studenţilor, au ocupat o fabrică de avioane şi l-au închis pe director. Exemplele s-au înmulţit. Alţi muncitori au început să-şi ocupe fabricile. În ciuda faptului că întreaga lor viaţă au fost dependenţi de cineva care să ia deciziile pentru ei, unii muncitori au organizat comitete ca să discute ca greva să aibă loc conform propriilor lor condiții, lăsând toţi muncitorii să decidă, şi nu doar pe membrii sindicatului – şi unii muncitori au organizat comitete ca să discute auto-gestionarea fabricilor de către ei însuşi. O idee la care este fără rost să te gândeşti în timpuri normale, deoarece este absurdă, imposibilă, a devenit dintr-o dată posibilă, şi a devenit interesantă, provocatoare, fascinantă.
Muncitorii au început chiar să discute despre producerea unor bunuri pentru că oamenii aveau nevoie de ele. Acei muncitori ştiau că era „fals să crezi că populaţia este împotriva serviciilor publice gratuite, că fermierii sunt în favoarea unui circuit comercial plin de intermediari, că oamenii plătiţi prost sunt satisfăcuţi, că ’managerii’ sunt mândrii de privilegile lor.” Unii muncitori electricieni au distribuit în mod gratuit echipamente demonstranţilor pentru a se apăra de poliţie; unii fermieri au trimis mâncare gratuită muncitorilor grevişti; şi unii muncitori care lucrat în industria armamentului au discutat daca să distribuie arme tuturor muncitorilor, aşa încât muncitorii să poată să se apere de armata naţională şi de poliţie.
În ciuda unei propagande de-o viață cu privire la muncitorii „satisfăcuţi” care au maşini, case şi alte obiecte pe care le primesc în schimbul energiei lor vitale, muncitorii şi-au exprimat „satisfacţia” printr-o grevă generală care a paralizat toată industria franceză pentru o lună. După ce au fost instruiţi întreaga viaţă să „respecte legea şi ordinea”, muncitorii au încălcat toate legile prin ocuparea fabricilor care nu le „aparţin” din cauză că, şi au aflat foarte repede, poliţiştii sunt acolo să se asigure că fabricile în continuare „aparţin” proprietarilor capitalişti. Muncitorii au învăţat că „legea şi ordinea” este cea pe care trebuie să o distrugă pentru putea să-şi conducă propria lor societate. Poliţiştii au venit de îndată ce muncitorii au acţionat în disatisfacţia lor. Poate că muncitorii ştiau deja de poliţie, undeva în mintea lor; poate că din cauza asta muncitorii păreau „satisfăcuţi”. Cu o armă îndreptată către el/ea, orice persoană inteligentă ar fi „satisfăcută” să-şi ţină mâinile ridicate.
Muncitorii din Paris şi din alte părţi au început să accepte invitaţia studenţilor să vină în amfiteatrele Universităţii din Paris (la Sorbona, Censier, Halle-aux-Vins, Beaux Arts, etc.) să discute despre abolirea relaţiilor monetare şi schimbarea fabricilor în servicii sociale controlate de către cei care produc şi cei care folosesc produsele. Muncitorii au început să se exprime. Atunci a fost când proprietarii şi administratorii lor au ameninţat cu război civil, şi o maşinărie enormă militară şi poliţienească a fost desfăşurată spre a transforma ameninţarea în realitate. Cu această desfăşurare crasă a „forţelor legii şi ordinii”, regele a stat pentru o clipă, gol: dictatura represivă a clasei capitaliste era vizibilă tuturora. Orice iluzii să fi avut oamenii privind „puterea de cumpărare” şi „puterea votului”, orice fantasme să fi avut despre schimbarea societăţii capitaliste prin consum şi vot, le-au pierdut. Ştiau că „puterea de cumpărare” şi „puterea votului” însemnau doar servitudine şi supunere în faţa violenţei enorme. Revolta studenţilor şi greva generală din Franţa (precum Revolta Negrilor din State, precum lupta anti-imperialistă de pe trei continente) abia dacă a forţat violenţa atotprezentă să se arate pe sine: asta a oferit oamenilor posibilitatea de a determina dimensiunea inamicului.
În faţa violenţei statului capitalist, studenţii, muncitorii francezi, muncitorii străini, ţăranii, cei bine şi prost plătiţi, au învăţat ale cui interese le serveau prin păzirea ordinii între ei, prin înfricarea şi ura dintre ei. În faţa violenţei dezbrăcate a opresorului comun, diviziunile dintre oprimaţi au dispărut: studenţii s-au oprit să lupte pentru privilegii în detrimentul muncitorilor, şi s-au alăturat muncitorilor; muncitorii francezi s-au oprit să lupte pentru privilegii în detrimentul celor străini, şi s-au alăturat acestora; fermierii s-au oprit din a lupta pentru compensații speciale, şi s-au alăturat luptei muncitorilor şi studenţilor. Împreună au început să lupte împotriva unui singur sistem global care opresează şi divide studenţii de muncitori, muncitorii calificaţi de cei necalificaţi, muncitorii francezi de cei spanioli, muncitorii negri de cei albi, muncitorii „nativi” de muncitorii „de acasă”, ţăranii colonizaţi de întreaga populaţie „metropolitană”.
Lupta din Franţa nu a distrus puterea politică şi militară a societăţii capitaliste. Dar lupta nu a arătat că asta ar fi imposibil de făcut:
Studenţii de la o demonstraţie din Paris ştiau că nu se pot apăra de atacul poliţiei, dar unii studenţi nu au fugit de ei; au început să construiască baricade. Asta a fost ceea ce Mişcarea 22 Martie a numit ca fiind o „acţiune exemplară”: un număr mare de studenţi au prins curaj, nu au fugit de poliţie şi au început să clădească baricade.
Studenţii ştiau că nu pot să distrugă statul şi aparatul său represiv de unii singuri, dar cu toate acestea ei au ocupat şi au început să auto-gestioneze universităţi, iar în străzi, gazelor lacrimogene ale poliţiei răspundeau cu pietre de pavaj. Şi aceasta a fost o acţiune exemplară: muncitorii dintr-un număr de fabrici au prins curaj, au ocupat fabricile, şi erau pregătiţi să le apere de „proprietari”.
Primii muncitori care au ocupat fabricile în care lucrau spre a le prelua şi auto-gestiona ştiau că nu pot distruge puterea clasei capitaliste decât în cazul în care toţi muncitorii ocupau fabricile şi le apărau distrugând statul şi puterea sa represivă, şi totuşi au ocupat fabricile. Şi aceasta a fost o acţiune exemplară, dar aceşti muncitori nu au reuşit să comunice exemplul celorlalţi muncitori: guvernul, presa şi sindicatele au spus restului populaţiei că muncitorii ocupanţi aveau doar o grevă tradiţională pentru salarii mai bune şi condiţii de muncă mai bune de la stat şi de la proprietarii fabricilor.
Imposibil? Toate acestea s-au întâmplat într-o perioadă de două săptămâni, la sfârşitul lui mai. Exemplele au fost foarte contagioase. Este cineva cu certitudine sigur că cei care produc arme, adică muncitorii, sau chiar poliţiştii şi soldaţii, care sunt de asemenea muncitori, ar fi imuni?

http://theanarchistlibrary.org/library/fredy-perlman-anything-can-happen

Poster_GREY_18 Poster_GREY_09 Poster_GREY_17 Poster_GREY_26

Advertisements

Răspunde

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: