creiereală

Revista lunara pentru autonomia gândiri critice

Două, trei lucruri despre voluntariat

Vom încerca să analizăm voluntariatul ca fenomen social și istoric, ca o condiție derivată a conflictului unor forțe antagonice, care ne eliberează de o percepție simplificată a fenomenului, care este în sine, prin definiție, greșită.

Scopul nostru este – pe cât posibil – de a oferi o lectură mai degrabă proletară a felului în care statul neoliberal a transformat voluntariatul în ceea ce este astăzi pentru a putea înțelege de pe o poziție atât critică, cât și radicală, opoziția aproape inexistentă dintre cele două.

Statul bunăstării nu este rezultatul unor inițiative caritabile care să asigure bunul comun, și nici un instrument de represiune în mâinile suveranității, ci este rezultatul unui proces îndelungat legat inextricabil de lupta proletară care a forțat clasa conducătoare să se retragă (pentru a putea contracara).

Proiectul neoliberal, început mai devreme în vest (în anii ‘60-‘70) și mai târziu în est (o dată cu colapsul statelor comuniste care întruchipau modelul tipic de stat al bunăstării), atât cu forma sa extremă aplicată în țările anglo-saxone, cât și cu forma sa social-liberală aplicată altor țări europene (Franța, Germania, în prezent Marea Britanie, Spania, Grecia) tinde să fie un model general de organizare socială în lumea de azi, caracterizată de o polarizare a contradicțiilor sociale: concentrarea puterii în mânile câtorva, aglomerarea inechităților sociale în metropolele vestice, marginalizarea unor categorii sociale. „Cel mai bun progresează” și „toate inițiativele au șanse egale” sunt adaptări ale principiilor clasice ale capitalismului la noua eră în care etica muncii protestante se reîntoarce în haine vampirice în cea mai brută formă.

Politicile restrictive și abolirea beneficiilor sociale introduse de statul bunăstării („de ce să plătesc pentru toți iresponsabilii care nu vor să lucreze dar vor să mănânce”) se hrănesc cu slăbiciunile ideologiei individualismului și cu conflictele privind funcțiunile sclerozate ale statului bunăstării (centralizare, birocrație, disfuncționalitate), pentru că statul neoliberal privatizează responsabilitatea: costul trebuie suportat de către cetățeni.

Astfel, sectorul terțiar al societății (societatea civilă), componentă esențială a statului neoliberal, devine important prin vidul pe care-l ocupă între acesta și inițiativa privată. De o importanță centrală în dezvoltarea acestui sector, materializat prin ONG-uri, este voluntariatul, o ideologie a participării în viața politică și socială, prin care „oferi celorlalți”, care diferă radical de formele anterioare de participare socială.

Înființarea voluntariatului și a ONG-urilor nu s-a datorat numai retragerii vechilor forme ale statului bunăstării de la funcțiunile redistributive ale ajutorului social din perioada anterioară, ci a contribuit și ideea de a crește implicarea cetățenilor în deciziile publice, în politicile de dezvoltare, în stabilirea politicilor pentru categorii vulnerabile, în probleme de mediu etc…

Voluntariatul și ONG-urile au beneficiat însă de condițiile propice create de statul neoliberal pentru a se dezvolta. Tăierea beneficiilor sociale și sloganul „cetățenii trebuie să plătească costul” au determinat mulți „afaceriști” în domeniul politicilor sociale să caute munca voluntarilor, a „cetățenilor preocupați de bunul comun”.

Cum se traduce conceptual voluntariatul astăzi?

În primul și în primul rând înseamnă muncă fără plată
Exemplele sunt multe: de la asistență în centre de reabilitare a consumatorilor de droguri la participarea la acțiuni ale organizațiilor de mediu, inițiative anti-rasiste, pentru protejarea drepturilor consumatorilor etc. Mai mult, chiar și companiile private au început să folosească munca voluntară pentru a-și atinge scopurile în perioade cu volum mare de muncă (!). Destul de des, statul neoliberal oferă renunțarea la taxe și dă fonduri ONG-urilor în schimbul muncii prestate.

Asta permite șefilor să gestioneze energiile șomerilor rămași fără locuri de muncă din motive structurale.

Acoperirea slăbiciunilor statului neoliberal
Statul neoliberal poate să acopere deficiența sau chiar absența statului fără prea multe costuri. O astfel de formă de acoperire a funcțiilor instituțiilor este munca voluntară cu dependenții de droguri, cei fără casă, pușcăriașii etc. a lucrătorilor sociali, psihologilor și sociologilor.

Putem spune că un număr mare dintre voluntari și-au oferit serviciile în vechiul stat al bunăstării.
Astfel, voluntariatul absoarbe vibrațiile atacului neoliberal și ajută la integrarea facilă a marginalizaților sistemului neoliberal injust care i-a creat.

Mascarea cauzelor reale, prevenirea revendicărilor colective
Logica practicilor voluntare nu recunoaște problemele ca fiind politice, ci mai degrabă ca probleme ale „management-ului” crizei sistemului actual sau chiar ca „eșecuri” ale planificării guvernamentale sau „scăpări” ale opțiunilor „ultra-liberale”. De aceea strategia celor mai multe ONG-uri este să propună „soluții” la problemele sociale sub forma consultanței tehnice la nivel instituțional, acesta permițând statului neoliberal să prezinte voluntariatul ca o metodă de abordare activă a „problemelor sociale”.

Ideologia voluntariatului camuflează orice legătură dintre aceste probleme și altele mai mari, negând chiar existența relațiilor capitaliste și a capitalismului ca relație. Această ideologie re-politizează grupurile cele mai vulnerabile din punct de vedere social și munca lor transformată în bun comun, astfel încât practica voluntariatului rămâne captivă logicii oferitului, prezentând-o ca pe singura soluție la cerințele colective și a dezvoltării luptelor antagonice.

Deconectarea problemelor de cauză și iluzia apoliticului
Practica voluntariatului nu este asociată doar carității, deoarece scopul său nu este numai să ofere milă sau să aline durerea, ci vrea să influențeze și să facă parte activ din procesul decizional. Voluntariatul oferă deci, pe lângă sentimentul apartenenței la un grup și o identitate participanților, și posibilitatea intervenției în probleme individuale. Acțiunea directă e afișată de către mulți voluntari ca răspuns la inerție, la individualismul vieții consumeriste și la valorile materialiste ale economiei de piață.

Cu toate acestea, principala ideologie din spatele voluntariatului este cea burghez-democrată a participării la probleme sociale. Spre deosebire de căutările metafizice de genul spiritualității, a introspecției sau a altor practici individualiste propuse de sistem ca refugiu în fața oricărei forme de auto-învinovățire, voluntariatul permite participarea activă atât a grupurilor de presiune cât și a abordărilor activiste, cu rol de exonerare pe baza îndeplinirii unei datorii sociale.

Aici descoperim cea mai apolitică perspectivă asupra ideologiei activiste care motivează oamenii: identificarea emoțională și logica maniheistă (politicienii „răi”, multinaționalele „malefice”, oamenii ”creduli dar buni ”, etc.) care nu face altceva decât să camufleze și mai mult relațiile de dominare și exploatare, în același timp golindu-le de orice semnificație politică (practică). Rămânând miopatic legată de abordarea părților din problemă în locul întregului, această ideologie încearcă să facă legătura între cauză și efect în mod direct, fie prin lobby-ul pe lângă instituții „răufăcătoare” și companii „periculoase”, fie prin folosirea unor căi legale (litigii judiciare, nu lupte). Aceste practici reproduc impresia deluzorie că soluția constă în primul și în primul rând în implementarea și conformarea cu anumite reguli, chiar legi.

Spre exemplu, „problemele de mediu” sunt de obicei puse sub umbrela „ecologiei”, fără vreo referire la dimensiunile politice și sociale mai largi, apoi li se dă forma implementării Protocolului Kyoto sau a folosirii unei tehnologii curate „alternative” sau chiar iau forma unei probleme individuale (de ex. folosirea bicicletei, în locul mașinii, ca mijloc de transport). Practici care să ajute sistemul să depășească probleme pe care el însuși le-a creat.

Diviziuni noi, mai mult conservatorism
Logica acțiunii directe, o componentă cheie a practicilor și ideologiei voluntariatului, atribuie un rol special participanților înșiși, și anume rolul de „voluntar”, adică cel mai avansat membru al societății, apărătorul drepturilor umane (liberale) și purtătorul celor mai progresiste idei și concepte. Acest concept nu face altceva decât să traseze diviziuni noi la nivel de acțiune: separare între aceia care formează avangarda acțiunii directe și luării de noi inițiative și aceia care se presupune că sunt partea mai pasivă a societății. Fără îndoială, percepția rolului specific al voluntarului în societate întărește conservatorismul și prezervă pasivitatea prin crearea iluziei că pentru fiecare problemă există un specialist gata să-și ofere ajutorul, în timp ce restul lumii își poate continua liniștit viața. Simbolicul și spectaculosul acțiunilor multor voluntari ce-și doresc ca mesajul lor să fie auzit de către societate reproduce – cu toate că nu asta este intenția lor – tocmai această percepție, ducând la forme de acțiune clasificate ca sacrificiu de sine și altruism, promovând totodată și pricepere, responsabilitate și consecvență deoarece scopurile pentru care luptă sunt complet separate de restul activităților lor zilnice.

Semnificația ideologică a acestui fapt este înțeleasă foarte bine și exploatată de către șefii de astăzi, care se îngrămădesc să culeagă roadele muncii voluntarilor, prezentându-i ca pe niște „eroi”. Această aură eroică este cea care face atractiv voluntariatul în mințile celor din clasa de mijloc și a mic-burghezilor, pe lângă un
alt rând adăugat în CV-ul lor.

Altan_Comic

Advertisements

Răspunde

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: