creiereală

Revista lunara pentru autonomia gândiri critice

Patria mea

people3_upper

Sub picioarele-mi ard străzile
Fugind ca un străin în cele mai stranii sălbăticii
Şi aud podurile care se prăbuşesc
Dar nu-mi pasă de nu mă voi mai întoarce vreodată

Îmi închid ochii, râd şi dau drumul
Mă-nbăt ca un străin în cele mai stranii sălbăticii
În spatele-mi urmele se umbresc şi se şterg
Dar nu-mi pasă dacă mă voi mai întoarce vreodată

Tot ce-am lăsat în urma-mi e doar o umbră murdară
Nu-mi pasă dacă nu mă voi mai întoarce vreodată
Tot ce rămâne în urmă e doar o umbră murdară
Nu-mi pasă dacă mă voi întoarce

Vreau să trăiesc precum stele care se prăpădesc
în lumina unui cer neprimitor şi îndepărtat
Căci patria mea e acolo unde eu am urât
şi unde am fost ocărât mai mult decât oriunde altundeva

Să petrec noaptea cu toţi cei ce deplâng
cadavrele unei reveniri grele, triste
căci patria mea e acolo unde eu am urât
şi am fost ocărât cel mai mult decât oriunde altundeva

piesă de la Τρύπες (Trupă din Grecia)

people3_down

Advertisements

Răspunde

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: